Some stories never ends… You knew it?

Si iesim iar in oras… vine si taicamiu… ne mai plimbam putin si ne intalnim cu niste prieteni de familie. M’am dat iar in toate tiribombele, mi’am cumparat iar toate prostioarele, printre care si un tricou cu System of a Down. Si am plecat de acasa imbracata ca o domnisoara, cu un maieu exagerat de decoltat, cu bijuterii, parul ondulat si prins pe o parte, si am ajuns acasa imbracata in tricoul cu SOAD, cu un breton emo iesit din clame si putin plouata. Si dupa ce am adormit am avut un vis ciudat, sau poate ar trebui sa zic un cosmar. Eram cu el, in biroul lui si ma tinea in brate… Si eu nu ii reprosam nimic. Imi spunea calm si raspicat ca asa trebuie sa fie. Ca el trebuie sa ramana casatorit cu ea si eu trebuie sa raman amanta lui pentru totdeauna, sa ne ascundem de ea si de restul lumii si sa traim fericiti. Sau mai exact, sa traiasca el fericit. Si m’am trezit cu un gust amar. Exagerat de amar. Mi’am aprins tigara. Dunhill negru, aceleasi tigari pe care le fumeaza si el, cu bricheta pe care o am de la el. De ce inca mai fac asta? De ce? Nu stiu… Si nu am sa stiu pana n’o sa ma invat sa il las in urma pentru tot deauna.