Amintiri dintr’o inchisoare muta

Lumini, culori umbre si fum,
Si privirea mea facuta scrum,
In serile gri de semptembrie,
Scruteaza luna mica, aurie,

Departe, undeva, si totusi acolo,

Cand inima mea canta doar solo

Si se apropie usor in noptilealbastre

Coborand subtila dintre astre…

Si nu’mi arata altceva decat,

Ca ma simt singura, asa incat,

Nostalgia imi umbreste iluziile ingenunchiate

Si’as vrea sa’mi scriu viata’ntr’o carte

Si contemplez prin sticla privirii ranite

Si’mi imaginez un ritual al dansului de suflete

Realizand in noptile virgine si amare

Ca, de fapt, corpul nu e decat o inchisoare

O inchisoare muta ce vorbeste mult,

Ce tine suflete de copil in trupuri de adult,

Ce  inlantuieste putearea in corpuri gingase

Ascunsa sub fete de fete dragalase

Si ne inchide sufletele’n corpuri inutile

Pentru a ne stapanai mintile labile

Sa nu putem zbura de mii de ori pe noapte

La  persoana pe care o iubim, si totusi e departe…

Si’as vrea sa evadez macar odata,

Din lumea asta neinsemnata

Si sa’mi pierd o noapte unde si cu cine vreau

Fara sa ma gandesc ce s’ar intampla daca mai stau,

Daca’as ramane acolo o zi sau poate’o luna,

Traind cum mi’ar placea viata asta nebuna,

Sa’l tin acolo cu mine toata viata,

Sa privim, dupa ploaie cum se ridica ceata…